Iubiţi credincioşi,

 

In Biserica Ortodoxă, duminica a patra din postul Sfintelor Paşti este inchinată Sfântului Ioan Scărarul. Acest sfânt este sărbătorit în fiecare an la data de 30 martie, dar îi este inchinată şi duminica a patra din Postul Mare, deoarece în această perioadă, în biserică, se citeşte din lucrarea ‘Scara’. Această duminică urmează în mod firesc, prin conţinutul ei şi semnificaţia duhovnicească, duminicii închinate Sfintei Cruci şi anticipează, prin postul şi rugăciunea pe care le pune in lumină, cealaltă duminică, şi anume cea a Cuvioasei Maria Egipteanca.

În duminica Sfântului Ioan Scărarul am auzit la Sfânta Liturghie istorisirea unei minuni săvârşite de Mântuitorul, şi anume vindecarea unui tânăr posedat de demon, un om a cărui voinţă era ţinută să se manifeste normal, adică era surd la cele care i se transmiteau ca fiind bune şi mut la cele pe care trebuia el să le mărturisească drept adevărate.

Aspecte esenţiale ne sunt semnalate în scurtul dialog între părintele celui posedat şi Mântuitorul. Tatăl îndurerat îl adusese la Apostoli. Acelaşi tată cade în genunchi la Mântuitorul, cu mai multă nădejde, zicând: „de poţi face ceva“, adică ştia că poate ceva, însă nu ştia până unde merge această putere şi cere „ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi“.

Mântuitorul are multă milă, însă îl încredinţează pe el şi pe noi cei de azi: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede“. La acestea, tatăl cu lacrimi a strigat: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele“ (Marcu 9, 24). Cu alte cuvinte, întăreşte-mă, Doamne, că sunt neputincios, dar cred atât cât să mă ridic din neputinţă, din disperare, din slăbiciune. Iar la nedumerirea Apostolilor pentru ce ei n-au putut să-l izgonească pe demon, ei primesc răspunsul că „acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post (Marcu 9, 29).

Să dea Domnul ca rugăciunile noastre ale tuturor să se transforme in scară cerească pe care sufletele noastre să se sprijine in urcusul duhovnicesc spre Impărăţia lui Dumnezeu!